Iubirea e asemenea mării. Uneori e liniştită, alteori e furtunoasă. Corabia ce se află în larg e sufletul omului care este purtat de valurile iubirii. Iar cu cât corabia este mai în larg cu atât sufletul este mai impregnant de sentimentul suprem şi mai dornic să-i cunoască tainele. Dar cârmuitorul? Cine este? Este raţiunea care oricât s-ar lupta cu valurile, sfârşeşte prin a se lăsa prinsă în mrejele iubirii. Dar ce s-ar face o corabie fără apă? Dar un suflet fără iubire?